O modificare legislativă propusă recent privind insolvențele, care prevede atragerea automată a răspunderii personale a administratorilor, nu ține cont de situațiile în care autoritățile fiscale comit erori grave, cu consecințe devastatoare pentru firme. Un astfel de caz, rezolvat abia după 13 ani de litigii, ilustrează cum o decizie incorectă a ANAF poate provoca falimentul unei companii.
În speță, o firmă de construcții a câștigat o licitație pentru un tronson de drum național, cu un preț inițial de 60 de milioane de lei. Din cauza unor întârzieri în predarea șantierului, lucrările au început cu trei ani mai târziu, iar costurile au crescut semnificativ. Compania a solicitat o suplimentare a prețului la 90 de milioane de lei, pentru a acoperi cheltuielile reale, dar autoritatea contractantă a refuzat. Ca urmare, firma a anulat factura pentru diferență, suportând pierderile.
Ulterior, în urma unei inspecții fiscale, ANAF a stabilit un impozit pe valoarea adăugată de 5 milioane de lei, la care s-au adăugat dobânzi și penalități. Mai grav, autoritatea fiscală a ignorat anularea facturii și a solicitat plata TVA pentru cei 30 de milioane de lei care nu au fost încasați. Această decizie a pus firma în imposibilitatea de a-și continua activitatea, determinând concedierea a sute de angajați și încetarea operațiunilor în țară.
După 14 ani de procese, instanța a recunoscut, în final, că ANAF a greșit, anulând decizia de impunere fiscală. Însă, până atunci, firma intrase deja în faliment, iar bunurile sale fuseseră vândute. Acest caz subliniază importanța unor mecanisme de protecție împotriva unor astfel de erori, mai ales în contextul unor modificări legislative care ar putea agrava situația firmelor afectate de decizii fiscale incorecte.
Este esențial ca legislația să ofere o protecție echitabilă atât pentru stat, cât și pentru contribuabili, evitând măsuri care să pună responsabilitatea pe firme și administratori pentru greșelile autorităților.
