România se confruntă cu un deficit semnificativ de forță de muncă, mai pronunțat decât media europeană, potrivit unei analize recente. Aproape 40% dintre companii consideră că lipsa personalului calificat reprezintă o problemă majoră, iar acest deficit se manifestă atât în sectoarele cu cerințe elementare, cât și în domenii precum IT, inginerie, științe și sănătate.
În mod paradoxal, piața muncii este simultan tensionată și deține rezerve neexplorate. Țara înregistrează una dintre cele mai scăzute rate de participare a forței de muncă din Uniunea Europeană, precum și una dintre cele mai ridicate proporții de tineri care nu activează, nu studiază și nu urmează programe de formare profesională.
Schimbarea majoră apare în dinamica migrației. După două decenii de exod populație, România a trecut pentru prima dată într-o fază de migrație net pozitivă în perioada 2022-2023. Anul trecut, țara a înregistrat aproximativ 324.000 de imigranți, depășind numărul persoanelor care au părăsit țara.
Această inversare de tendință se datorează în principal creșterii numărului de lucrători din țări non-UE, precum Nepal, Sri Lanka și Vietnam, dar și revenirii unei părți a diasporei românești după pandemie. Guvernul a contribuit la acest proces prin majorarea contingentului anual pentru lucrători non-UE la 100.000 de persoane.
Demografia continuă să reprezinte o provocare, cu o populație îmbătrânită – vârsta mediană a ajuns la aproape 44 de ani – și cu proiecții care indică o scădere a populației totale cu aproape 10% până în 2035.
Migrația net pozitivă constituie un mecanism de corecție benefic pentru piața muncii, apărând în condiții de cerere ridicată și condiții salariale atractive. Cu toate acestea, menținerea lucrătorilor calificați rămâne o prioritate esențială pentru susținerea productivității pe termen lung.
